”Durerea este un subiect pe care, de regulă, preferăm să‑l evităm, dar care ne preocupă, ne frământă. Într‑un fel sau altul, mai mult sau mai puțin, mai devreme sau mai târziu, vom avea de‑a face cu durerea. Este o întâlnire de la care nu ne putem sustrage. Durerea e universală și asta explică faptul că de mai bine de două mii de ani oamenii își pun insistent întrebarea: Ce este, de fapt, durerea?” (”Durerea – Istoria conviețuirii cu un vechi dușman”, carte semnată Alexandru Babeș, profesor de neuroștiințe și fiziologie la Facultatea de Biologie a Universității din București. Pentru a înțelege pe deplin conceptul de durere, recomandăm cartea profesorului Alexandru Babeș, o lectură interesantă și apreciată)
***
De-a lungul vieții, cu toții experimentăm unul sau mai multe episoade marcate de durere fizică. Dacă ar fi să ne luăm după statisticile care au drept subiect central durerile de spate, descoperim că 8 din 10 persoane suferă, la un moment dat în viață, din pricina acestora. Tot conform statisticilor, circa 75% dintre persoanele adulte s-au plâns de dureri de cap în ultimii ani, 30% dintre acestea fiind diagnosticate cu migrene. Că e moderată sau severă, neuropatică sau inflamatorie (vezi mai jos ce semnifică acestea), durerea este o experiență complexă. În rândurile următoare, vei descoperi cum este clasificată durerea, care sunt cauzele care o declanșează, cum poate fi diagnosticată, monitorizată și ameliorată eficient. Însă nu ar fi corect să vorbim despre durere fără să-i amintim definiția.
Ce este durerea și care este mecanismul său
În anul 2020, Asociația Internațională pentru Studiul Durerii a revizuit definiția durerii, un standard care a fost respectat la nivel global încă de prima oară de când a fost scris, în anul 1979.
”Definiția revizuită a fost un adevărat efort de colaborare, realizat de un grup operativ multinațional, multidisciplinar, care a primit contribuții din partea numeroaselor părți interesate, inclusiv a persoanelor care suferă de durere și a îngrijitorilor acestora”, a declarat Srinivasa N. Raja, MD, președinte al grupului operativ IASP/International Association for the Study of Pain, profesor de anestezie & medicină de îngrijire a pacienților aflați în stare critică, profesor de neurologie la Școala de Medicină a Universității John Hopkins.
Conform noii definiții, durerea este descrisă astfel:
„O experiență senzorială și emoțională neplăcută asociată cu, sau asemănătoare cu cea asociată leziunilor tisulare reale sau potențiale”, și este extinsă prin adăugarea a șase puncte cheie, după cum urmează:
- durerea este întotdeauna o experiență personală care este influențată în diferite grade de factori biologici, psihologici și sociali;
- durerea și nocicepția sunt fenomene diferite. Durerea nu poate fi dedusă numai din activitatea neuronilor senzoriali;
- prin experiențele lor de viață, oamenii se familiarizează cu conceptul de durere;
- raportul unei persoane la o experiență în care a fost implicată durerea trebuie respectat;
- deși durerea are, de obicei, un rol adaptativ, poate avea efecte adverse asupra funcției și bunăstării sociale și psihologice;
- descrierea verbală este doar unul dintre multiplele comportamente de exprimare a durerii; incapacitatea de a comunica nu anulează posibilitatea ca un om să experimenteze durere.
Definiția revizuită a fost publicată în jurnalul oficial al asociației – PAIN – împreună cu comentariul președintelui Lars Arendt-Nielsen și al fostului președinte, Judith Turner.
„IASP/ International Association for the Study of Pain și grupul de lucru care a scris definiția revizuită au făcut acest lucru pentru a transmite mai bine nuanțele și complexitatea durerii și au sperat că acest lucru va duce la o evaluare și o gestionare îmbunătățite a celor care suferă din pricina durerii”, a spus dr. Srinivasa N. Raja.
”Durerea nu este doar o senzație sau se limitează la semnale care circulă prin sistemul nervos ca urmare a leziunilor tisulare”, a mai adăugat el. ”Cu o mai bună înțelegere a experienței durerii unui individ, putem fi capabili, printr-o abordare interdisciplinară, să adăugăm o varietate de terapii pentru a personaliza tratamentul durerii”, a concluzionat acesta.
***
”Începând cu ideea remarcabilă a lui Descartes, pentru care durerea era un sistem de avertizare alcătuit dintr‑o rețea de fibre nervoase și un centru unic localizat în creier, și până la cercetările neurofiziologilor din secolul XX care au descifrat codul celular și molecular al durerii, am început să înțelegem din ce în ce mai bine ce se întâmplă în corpul nostru atunci când ne confruntăm cu suferința fizică.” (”Durerea – Istoria conviețuirii cu un vechi dușman”, Alexandru Babeș)
Pentru a identifica soluțiile corecte de gestionare a durerii, înainte de toate trebuie înțeles modul în care aceasta acționează, care este mecanismul său.
”Dificultatea cu care s‑au confruntat dintotdeauna cei care au încercat să înțeleagă durerea provine din faptul că această percepție este proteică, în continuă schimbare și profund subiectivă: ea depinde enorm de context, de momentul istoric, de peisajul cultural, de fondul genetic, de experiența de viață a celui care o trăiește, de starea sa emoțională, ba chiar și de interpretarea pe care i‑o dă. Durerea este un monstru cu multe chipuri.” (”Durerea – Istoria conviețuirii cu un vechi dușman”, Alexandru Babeș)
Neplăcuta și deranjanta durere, deseori cauzată de stimuli cu intensitate ridicată sau care provoacă leziuni, funcționează aidoma unui mecanism de avertizare sau de alertare a organismului cu privire la potențialele pericole la care este expus. Se vorbește despre patru mecanisme care influențează și acționează durerea: fibrele nervoase, receptorii durerii, măduva spinării și creierul. Odată cu primirea unui stimul fizic, sunt activați receptorii nociceptivi ai durerii, în timp ce fibrele nervoase declanșează semnalul de alarmă pentru receptorii durerii. Semnalele ajung la creier, prin intermediul nervilor de la nivelul măduvei spinării, iar ulterior în talamus. Originea durerii este identificată cu ajutorul cortexului. Trebuie să se țină cont de faptul că resimțirea durerii este subiectivă, diferă de la persoană la persoană, poate fi afectată de emoții, context personal/social/etc.
Care este rolul durerii
”Durerea are două scopuri principale: primul este să ne învețe cum să evităm stimulii sau situațiile periculoase, iar al doilea este să încurajeze recuperarea, după ce am eșuat în învățarea primei lecții.” (”Niciodată nu e de-ajuns. Neuroștiința și experiența dependenței”, Judith Grisel)
Este foarte adevărat că durerea joacă un rol important în viețile tuturor, iar primul este acela de a ne proteja prin simplul fapt că ne permite să asociem senzația de durere cu o acțiune dăunătoare, cu o afecțiune care, netratată corespunzător și la timp, se poate agrava.
”Spre deosebire de celelalte simțuri, durerea este critică pentru supraviețuirea noastră, iar senzația seamănă mai curând cu o lentilă personală, care poate deschide și închide porțile experienței senzoriale. De exemplu, orbii, surzii sau anosmicii (ultimii sunt cei cărora le lipsește mirosul) au șanse mari să trăiască o viață normală, dar acesta nu este și cazul celor născuți cu o insensibilitate congenitală la durere, care aproape invariabil mor tineri, de la complicațiile apărute în urma unei răniri.” (”Niciodată nu e de-ajuns. Neuroștiința și experiența dependenței”, Judith Grisel)
Cele mai întâlnite tipuri de durere
Când vine vorba de durere, se vorbește despre cinci tipuri care sunt și cele mai întâlnite: durerea acută, durerea cronică, durerea nociceptivă, durerea neuropatică și durerea radiculară. Iată, foarte pe scurt, care sunt principalele trăsături ale acestora.
Durerea acută este acea durerea severă sau care apare subit, resimțită când în organism există o afecțiune sau în urma unui traumatism/intervenție chirurgicală/lucrări dentare/travaliu-naștere/arsuri și tăieturi, etc. Într-o anumită perioadă de timp, care variază în funcție de cauza apariției durerii, durerea acută va dispărea. Așadar, vorbim despre o durere pe termen scurt. Un exemplu de durere acută este și durerea resimțită în timpul perioadei de menstruație.
Pe de altă parte, durerea cronică este cea care persistă, care se întinde pe o durată mare de timp, fiind deseori considerată o afecțiune în sine, de cele mai multe ori rezistentă la majoritatea tratamentelor medicamentoase. Este influențată de factori psihologici și de mediu și poate afecta deopotrivă viața socială și personalitatea persoanei în suferință.
”Când durerea devine cronică, ea încetează să mai fie un semn de avertizare și devine ea însăși boala. Ea se decuplează de ceea ce se întâmplă în țesuturile corpului și poate să apară și să persiste în absența vreunei leziuni organice, ba chiar și în absența părții corpului care ne doare, cum se întâmplă în fenomenul fascinant al durerii membrului fantomă.” (”Durerea – Istoria conviețuirii cu un vechi dușman”, prof. Alexandru Babeș)
Durerea nociceptivă sau durerea instalată la nivelul țesuturilor are drept cauză deteriorarea sau lezarea țesutului corpului, deci, de regulă, este provocată de o leziune externă și este descrisă ca fiind o durere ascuțită sau pulsantă. Aceasta poate fi acută sau cronică.
La polul opus se situează durerea neuropatică asociată cu leziunile nervilor sau ale altor părți ale sistemului nervos, fiind descrisă ca o durere arzătoare sau senzația de ace înfipte în corp.
Durerea radiculară apare când nervul spinal este inflamat sau comprimat și poate fi însoțită de furnicături, slăbiciune musculară, amorțeală. Una dintre cele mai întâlnite forme de durere radiculară este cea care apare ca urmare a afectării nervului sciatic (radiculopatie) fiind durerea care iradiază din spate și în picior, o durere constantă care ia amploare fie la mersul pe jos, fie în urma statului pe scaun timp îndelungat.
”Durerea cronică are darul de a distruge nu doar viața trupului, ci și pe cea a sufletului, fiind însoțită aproape întotdeauna de anxietate, depresie și o reducere a calității vieții care ni se pare intolerabilă. Omul medieval căuta în mod deliberat durerea pentru a‑și salva sufletul nemuritor de tentațiile cărnii; omul modern pretinde ca medicina să‑i curme instantaneu durerea. Știința a pus telescopul James Webb pe o orbită aflată la 1,5 milioane de kilometri de Pământ, a descoperit bosonul Higgs și a ajuns în pragul editării genomului uman. Asistând la acest marș triumfal, ni se pare greu de înțeles de ce nu există încă un leac universal pentru durerea fizică.” (”Durerea – Istoria conviețuirii cu un vechi dușman”, prof. Alexandru Babeș)
Care sunt cauzele care duc la instalarea durerii
Pornind de la clasificarea durerii, aceasta se instalează atunci când anumite terminații nervoase sunt stimulate, când apare probleme la nivelul nervilor și când în peisaj există o afecțiune medicală care trebuie ținută sub observație și remediată. Printre cele mai întâlnite afecțiuni responsabile pentru durere se numără: endometrioza, fibromialgia, bolile inflamatorii intestinale, diverse infecții, disfuncții articulare, cistita interstițială, etc.
Cum se măsoară durerea
Știai că durerea are o unitate de măsură? Aceasta se numește ”dol”, iar aparatul cu care se măsoară (atât pragul durerii, cât și toleranța) poartă denumirea de ”dolorimetru”. Cu ajutorul acestuia, s-a stabilit că, în condiții normale, organismul uman suportă până la 45 dol, excepție făcând nașterea – aceasta implicând 57 dol (echivalentul simțirii a 20 de oase rupte simultan, afirmă specialiștii).
Alături de dolorimetru mai există și alte metode de măsurarea a durerii, cum sunt chestionarele pentru evaluarea durerii, scala descriptivă a durerii sau scala numerică subiectivă.
În urma măsurării durerii se poate stabili gravitatea sau tipul acesteia, iar pe baza acestor informații se poate pune un diagnostic și se poate elabora un plan de tratament.
O reală provocare o reprezintă determinarea gradului de durere la persoanele cu deficiențe cognitive sau care nu pot comunica verbal, căci în asemenea cazuri auto-evaluarea în legătură cu durerea resimțită este fie dificil sau imposibil de obținut, fie inexactă. Astfel, în lipsa comunicării verbale, specialiștii se bazează pe comportamentul persoanei în cauză urmărindu-i: expresiile faciale, mișcările corpului, modificările în interacțiunile cu alte persoane, modificările în tiparele de activitate și în statusul mental. De asemenea, indicatori pentru stabilirea durerii sunt și dilatarea pupilelor, accelerarea frecvenței respiratorii, creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, transpirația abundentă.
Cum este diagnosticată durerea
Durerea poate fi diagnosticată în urma unui control medical, în urma anamnezei, dar și în urma testelor suplimentare (analize și radiografii/ecografii, etc.). În funcție de simptome, istoric medical, afecțiuni de actualitate, etc. medicul curant poate prescrie o serie de teste adiacente care vor ajuta la punerea unui diagnostic. Printre acestea se regăsesc: tomografia computerizată, RMN, sonografie, scanări osoase, mielograma (se recomandă pentru durerile de spate), blocarea nervilor.
Citește și: Migrenele – de ce apar și cum să le tratezi eficient
Cum pot fi ameliorate durerile acute, respectiv durerile cronice
”Când ieșim din cabinetul medicului, vrem să ținem în mână pilula care abolește în mod magic durerea. Această așteptare febrilă, această nerăbdare de a izgoni durerea, odată pentru totdeauna, din spectrul emoțiilor umane ne face vulnerabili: toleranța noastră la durere se află foarte probabil la un minim istoric.” (”Durerea – Istoria conviețuirii cu un vechi dușman”, prof. Alexandru Babeș)
În procesul de ameliorare a durerii sunt implicate medicația adecvată, terapiile corporale, dar și tehnicile de relaxare a minții. Însă fiecare demers cu privire la tratare sau ameliorarea trebuie să țină cont de tipologia durerii și de ce se ascunde în spatele ei.
Pentru durerile acute (intensitate ușoară până la moderată), de exemplu, acele dureri cu acțiune limitată în timp, primează medicația din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene însă nu pe termen lung, căci nu se dorește instalarea efectelor adverse.
Pentru tratamentul durerii cronice este foarte importantă adoptarea unui stil de viață echilibrat, suplimentarea dietei cu vitamine și minerale esențiale. De exemplu, vitamina D este foarte importantă, căci o deficiență în organism poate contribui la favorizarea durerilor cronice.
De obicei, în tratamentul clasic pentru ameliorarea durerii cronice sunt recomandate analgezicele, anticonvulsivantele și antidepresivele, însă există și terapii adjuvante la îndemâna oricui, cum sunt fizioterapia, kinetoterapia, masajul, yoga, înotul, acupunctura.
Citește și: 6 alimente și ingrediente bune pentru oase și articulații
Recomandări Nutrific
Ulei CBD spectru complet din gama Nutrific Hemp
Până de curând, istoria controversată a canabidiolului/CBD nu îi dădea prea mari șanse uleiului CBD de a se situa pe o poziție superioară în topul celor mai apreciate suplimente alimentare. Din fericire, odată cu stabilirea distincției dintre THC/ tetrahidrocannabinol – responsabil pentru efectul psihoactiv, și CBD – componenta non-psihoactivă a plantei de cânepă, lucrurile s-au clarificat în special în favoarea produselor în a căror componență de regăsește canabidiolul.
S-a tot vorbit despre faptul că uleiul CBD este de mare ajutor în stări de anxietate și chiar de depresie, însă efectele sale depășesc cu mult acest segment. Cei care l-au testat și cercetat în studii de specialitate, dar mai ales cei care l-au utilizat, au concluzionat că este folositor și pentru reducerea durerii – studiile arată că uleiul CBD poate ajuta la reducerea durerii și inflamației, fără efecte secundare negative. Această proprietate îl transformă într-o alternativă sigură și eficientă la medicamentele cu prescripție medicală. Descoperă mai multe detalii despre eficiența canabidiolului în secțiunea de pe site dedicată uleiului CBD.
Artro Formula Forte
Sănătatea sistemului osos și articular este foarte importantă mai ales odată cu înaintarea în vârstă când pericolul apariției afecțiunilor oasoase și articulare crește. Lipsa de mobilitate și durerile persistente pot îngreuna activitățile zilnice. Suplimentul Nutrific Artro Forte Formula vine să susțină o bună funcționare a oaselor și articulațiilor printr-o combinație eficientă de ingrediente naturale cu rol antiinflamator, antioxidant, antiartritic și analgezic.
Mic dicționar de terminologie a durerii
Alodinia – durere provocată de stimuli care nu ar trebui, în mod normal, să o provoace (de exemplu, frig sau căldură moderată, o atingere ușoară pe piele, presiune redusă de la o haină purtată, etc.)
Analgezia – stare ce este caracterizată prin diminuarea sau dispariția sensibilității dureroase. Denumirea vine din latinescul ”analgesia” care se traduce prin ”fără durere”.
Anesthesia dolorosa – percepție a senzației dureroase într-un teritoriu care este anesteziat.
Causalgia – un tip de durere cronică, intensă, insuportabilă, sub forma sindromului durerii neurogene. Denumirea provine din limba greacă, de la cuvintele ”kausis” care înseamnă arsură și ”algos” – durere.
Disestezia – perturbarea percepției senzațiilor, cauzată de o afectare parțială a fibrelor nervoase senzitive, când tegumentul respectiv este stimulat.
Durere neuropată (centrală, respectiv periferică) – stare dureroasă cronică și foarte complexă, de obicei asociată cu o leziune tisulară. În această situație, fibrele nervoase sunt afectate, disfuncționale sau distruse. Un exemplu des întâlnit de durere neuropată este sindromul membrului fantomă.
Durere nociceptivă – răspunsul la traumatismele corpului și a funcției protectoare. Cele mai concrete exemple sunt durerile care survin după intervențiile chirurgicale, traumatismele sportive sau dureri ale articulațiilor.
Hiperalgizie – senzație crescută de durere din cauza stimulilor dureroși.
Hiperestezie – sensibilitate crescută la stimuli (cel mai frecvent sensibilitate de tip tactil). Persoanele cu hiperestezie resimt stimularea senzorială de intensitate ușoară ca fiind foarte intensă. Hiperestezia este și un simptom al unor afecțiuni neurologice (ADHD, autism, zona zoster, etc.)
Hiperpatie – include toate fenomelele descrise prin hiperestezie și hiperalgezie.
Hipoalgezie – pierderea percepției dureroase cum este senzația de înțepătură cu un ac.
Hipoestezie – diminuarea sensibilității cutanate la stimuli specifici cum este presiunea, atingerea ușoară, stimuli cald-rece)
Neuropatii – tulburări ale sistemului nervos periferic care se manifestă prin slăbiciune musculară, amorțeală și durere la nivelul membrelor inferioare și superioare.
Nevrită – inflamație a unui nerv
Nocicepția este definită ca procesul neural și procesarea stimulilor nervoși.
Parestezie – senzația de amorțeală sau de furnicătură resimțite la nivelul pielii, fără o cauză evidentă.
Referințe
”Durerea – Istoria conviețuirii cu un vechi dușman”, carte semnată Alexandru Babeș, profesor de neuroștiințe și fiziologie la Facultatea de Biologie a Universității din București – și apărută în colecția Humanitas Știință
Interviul cu Alexandru Babeș: ”Paradoxurile durerii. De ce durerea trebuie învățată? Cum vede astăzi știința fenomenul durerii?”, apărut pe contributors.ro
